Asculta informatiaArctica devine o zonă de mare concurență energetică, iar Moscova este cu mult înaintea tuturor, cu cel mai mare număr de spărgătoare de gheață.
Rusia și-a reconstruit și extins arhitectura de securitate din epoca Războiului Rece de-a lungul frontierei sale arctice: a crescut semnificativ producția de gaze naturale din operațiunile din Peninsula Iamal și a stabilit un plan pe 15 ani pentru îmbunătățirea infrastructurii terestre, aeriene și maritime conectând Ruta Mării Nordului la nordul Rusiei.
Coasta rusă dezghețată este atât o oportunitate strategică, cât și o provocare, una care poate remodela în mod fundamental relațiile Rusiei cu vecinii săi europeni și asiatici și cu Statele Unite.
Iar în acest an, Moscova a înființat o comisie specială a consiliului de securitate asupra regiunii arctice, elaborând și un plan pe 15 ani pentru dezvoltarea zonei arctice. Decretul cu privire la aprobarea politicii de stat a Federației Ruse în Arctica până în anul 2035 a fost semnat chiar de Putin.
Rusia deține aproximativ 24.000 de km de coastă arctică, comparativ cu mai puțin de 20.000 de km din litoralul oceanic total al SUA
Zona arctică a Rusiei reprezintă mai mult de 10% din PIB-ul național, aproximativ 90% din producția rusă de gaze naturale și este un furnizor major de minerale strategice, in special nichel și paladiu. Conform estimărilor, valoarea totală a mineralelor concentrate în regiunea arctică a Rusiei e de aproximativ 30 de trilioane de dolari. China și-a manifestat interesul în utilizarea căilor maritime rusești din Arctica și a fost un important finanțator și consumator al producției de gaze naturale arctice rusești. Japonia și Coreea de Sud și-au arătat interesul față de Ruta Mării Nordului și de resursele rusești, iar companiile rusești și finlandeze cooperează la un posibil cablu de fibră submarină care leagă Europa de Nord de Japonia.
