World

Noile Alianţe (complet divergente, periculos de divergente) ale Noii Ordini Mondiale

Pe fond, sunt numai două deoarece, după toate zbaterile de până acum, acestea au rămas de negociat ca mari variante – veţi vedea în ce măsură de antinomice – în cadrul negocierilor intense care se poartă între reprezentanţii marilor puteri.

Acum şi nu mai târziu deoarece este vorba despre presiuni enorme pentru ajungerea  la un acces preferenţial şi control al pieţelor mondiale. Nimeni nu mai are timp de poveşti despre democraţie, este clar că a venit timpul în care, după ce şi-au dat jos măştile de protocol şi s-au dezbrăcat de caracter, acei jucători care contează în geo-politica planetei au trecut la treabă şi încearcă să formeze Noile Alianţe ale Noii Ordini Mondiale.

Două sunt, cum spuneam, şi foarte clar ofertante, aşa cum se cuvine pe piaţa asta unde deja pătrunsese prea multă lume şi pe care, în aceste săptămâni, se precizează deja primele rezultate ale competiţiei finale.

Prima Alianţă

Surpinzătoare cel puţin în aparenţă, dar perfect logică dacă vedem cum evoluează indicii electorali ai actualului preşedinte Trump. Drept care, ieri, Secretarul de Stat Mike Pompeo a propus ca ţara sa şi Uniunea Europeană să împărtăşească de acum înainte o gândire comună asupra Chinei în scopul de a crea o strategie eficientă de rezistenţă în faţa creşterii continue a puterii economice a Chinei, enervant de puţin sau deloc afectată de sancţiunile americane. Apelul a fost făcut cu prilejul unui eveniment găzduit de German Marshall Fund, prilej cu care Pompeo a spus ceva extrem de important care, vreodată chiar pus n practică, ar defini esenţa noii alianţe globale economice şi de securitate: nu este vorba despre o situaţie în care SUA se confruntă cu China, ci una în care lumea întreagă se confruntă cu China.

În principiu, apelul este chiar presant deoarece Pompeo ştie foarte bine că, odată cu vorbele sale, pe canale mai puţin diplomatice dar chiar mai eficiente, au curs spre Bruxelles şi apeluri neliniştite ale marilor jucători de pe Wall Street, doritori ca europenii să mai aştepte puţin în speranţa unor schimbări. La fel se pare că sună şi mesajele sosite din partea grupului de generali care se revoltă împotriva echpei Trump, Ei spun că rezultatele izolării super-proetcţioniste decise de Trump se combină acum cu efectele unui management dezastruos al pandemiei, ceea ce a dus la o extindere a şomajului şi sărăciei care fragilizează pe mult timp economia americană. Asta în timp ce europenii speră în continuare că Beijingul va adopta reformele cerute de Bruxelles pentru a se putea revitaliza în viteză parteneriatul strategic cu China: “intenţiile astea sunt, textukl există pe hârtie, dar avem nevoie de fapte” – a spus preşedinta Comisiei Europene.

Citește și:  O nouă ordine mondială? De unde au pornit speculațiile

Foarte greu de crezut că europenii vor dori să intre într-o asemenea alianţă ofensivă la nivel global împotriva Chinei, probabil dublată măcar o ameninţare militară credibilă. Cum a fost împotriva Coreii de Nord, spre exemplu.

A doua Alianţă

Este exact opusul iniţiativei americane şi un eveniment care avut loc ieri la Geneva  a fost menit să-i sublinieze relevanţa.

Azi, ONU sărbătoreşte împlinirea a 75 de ani de la semnarea la San Francisco ca Cartei organizaţiei, ocazie cu care reamintirea ideii sale centrale, cea a multilateralismului, a părut a fi binevenită. Vă reamintesc că, în 2019, cu ocazia delei de-a 74-a Adunări Generale a ONU, Franţa şi Germania au lansat în mod oficial Alianţa pentru multilateralism , iniţiativă car a suscitat foarte mult interes deoarce scopul său este de a chema la cooperare şi nu, aşa cum aţi văzut în primul caz, la luptă directă împotriva creşterii economice a unui stat. Este ceea ce afirma Jean-Yves le Drian, ministrul francez de externe: “Confrunaţi cu riscul de distrugere al edificiului nostru multilateral, Franţa şi Germania au convingerea că au un mesaj pe care-l pot aduce împreună. pentru că suntem în cea mai bună poziţie de a aduce aminte lumii întregi care pot fi consecinţele retragerii în sine, unilateralismului, trasmiterii de mesaje extremiste şi şocul naţionalismelor”.

Într-un gest cu profunde semnificaţii politice miniştrii francez şi german al sănătăţii au sosit la Geneva pentru ca, în numele ţărilor lor şi Alianţei respective, să transmită deplina lor susţinere în favoarea OMS, organizaţie internaţională reprezentativă a ONU şi devenită ţintă a atacurilor continue şi din ce în ce mai feroce ale lui Trump şi echipei sale de campanie americane şi susţinătorilor lor din Europa. Important în sine ca gest de solidaritate, ca mesaj către Washington şi înscriindu-se în efortul comunl în jurul acestei Alianţe, a peste 80 de ţări pentru a identifica proiecte comune. Dar, dincolo de asta, dacă mesajul primei Alianţei, implicit dar foarte transparent, era tocmai că singurul său scop era de a uni lumea împotriva Chinei, aici, tocmai fiindcă formatul a fost cel de-l vedeţi în fotografia realiztă la onferinţa de presă a celor doi cu directorul general al OMS (foto), se doreşte reamintirea faptului că europenii şi OMS, nu americanii, au propus şi susţin ca orice tratament anti-Covid 19 să fie distribuit gratuit tuturor. Ca un fel de nouă definiţie a multilateralismului în acţune.

Citește și:  Avionul Su-30 care s-a prăbușit în Rusia ar fi fost doborât accidental de un Su-35

Bătălie pentru supremaţie mondială?

Desigur Întrebarea este dacă relevanţa armelor din Războiul Rece, scoase din nou de americni în formula de timp confrontaţional a Primei Alianţe şi-au păstrat  într-atât din puterea de fascinaţie încât să ridice un grup de ţări care să iasă la luptă pentru a impune pax americana în beneficiul SUA. Cealaltă variantă, cea a multilateralismului activ, are şi el o hibă enormă: se bazează pe principiul – dovedit fantasmă periculoasă – că democraţie şi stat de drept înseamnă efectiv garantarea participării egale a tuturor jucătorilor la toate proiectele, cu un loc repartizat automat la masa în care se împart beneficiile directe şi indirecte ale oricări “acţiuni umanitare”.

Cele două Alianţe n-ar fi trebuit să ajungă să fie antinomice deoarece nimeni nu poate ajunge la spaţiile tât de mult dorite dacă nu are mijloacele nu numai de a trimite trupe, ci şi de a-şi securitza propia investiţie şi oferi avantaje aliaţilor. China are capacitatea imediată de a dubla sau tripla ofertele şi condiţiile către investitori, are destul de mult spaţiu de oferit pentru stabilirea de companii străine pentru următrul secol.

Ce vor face europenii? Vor negocia cu chinezii, foarte tentant pentru zeci de mii de companii care sunt acum aproape de faliment să intre în Edorado, adică să fie autorizate să funcţioneze pe piaţa chineză, eventual în condiţii de acord de liber-schimb.   Eventual combinând asta şi cu oferta în terni similari prin semnarea unui Acord de liber schimb cu Rusia?

Sau dimpotrivă, ascultând de americani, vor juca până la orice extremă, inclusiv militară, cartea confruntării cu Marele Dragon, angajând astfel NATO în spectrul unui posibil război mondial?

Citește și:  Știați că măștile sunt destinate supușilor/sclavilor… ?

În opinia mea, vor urma încercări majore de presiune pentru ca statele importante să aleagă între cele două soluţii, la modul cel mai formal şi vizibil. Iar Noilea Alianţe, aşa cum se prefigurează azi, vor fi infinit mai puţin iertătoare cu cei fără perspectivă, fricoşi şi lipsiţi de jurnalul adus la îi al priorităţilor naţionale. Drep care, poate, să vă ară rău că aceste teme, aceste chemări, aceste iniţiative, nu sunt discutate de liderii noştri politici, înnămoliţi definitiv în bătăliile pur locale pe scaunele de recuzită ale puterii legate doar de sine însăşi.

Sursa: adevarul.ro

Tags

Articole similare

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close