Dacă adevărul este prima victimă într-un război, transparenţa a pierit prima în lupta împotriva Covid-19, lipsa de control şi supervizare urmând imediat, potrivit mediafax.
În primul contract pentru echipamente de protecţie plătit prin bugetul UE, Comisia Europeană a încheiat în aprilie un contract cu compania germană Asanus Medizintechnic în valoare de 29 milioane de euro pentru 10 milioane de măşti.
Când prima tranşă a sosit în mai, testele din patru state membre au arătat că măştile nu sunt conforme cu contractul. Întrebată în mod repetat cu privire la consecinţele pentru furnizor şi ce s-a întâmplat cu setul întreg de măşti, Comisia nu a oferit niciun răspuns.
Comanda pentru măştile respective este una din peste 37.800 de licitaţii şi contracte având legătură cu Covid-19 analizate de jurnalişti din 37 de ţări şi coordonate de OCCRP (Proiectul de Raportare a Criminalităţii Organizate şi Corupţiei), scrie EUObserver.
Jurnaliştii au descoperit o gamă extrem de largă de preţuri pentru echipamente anticoronavirus. Preţurile măştilor de protecţie achiziţionate de guverne şi instituţiile UE au variat între 20 de cenţi şi 37 de euro pe unitate.
Ancheta a indicat de asemenea că respectivele contracte au fost încheiate cu companii de care nu se auzise înainte de pandemie. Unele dintre contracte au dus la livrări de echipamente inutilizabile.
Din contractele colectate şi analizate, în valoare totală de 21 mld euro, instituţiile UE au semnat acorduri pentru aproximativ 3,4 mld de euro, două contracte majore fiind negociate de comisie în numele statelor membre. Acestea vin cu un număr de întrebări fără răspuns.
Unele contracte au fost pentru ventilatoare cu sau fără certificare, iar Comisia a explicat că acestea au fost semnate la apogeul pandemiei, obiectivul fiind creşterea oportunităţilor pentru echipamente potenţial salvatoare de vieţi, şi că achiziţionarea de echipamente non-certificate a depins de fiecare guvern.
Pentru a afla mai multe despre contracte şi companiile din spatele lor, au fost trimise, în mai, cereri de acces la documente. Astfel de cereri ar trebui să primească răspuns în 15 zile lucrătoare. Cinci luni mai târziu, după numeroase emailuri şi apeluri telefonice, comisia nu a răspuns încă.
În iulie, ombudsman-ul UE Emily O’Reilly a adresat comisiei întrebări despre contractele de achiziţii publice, iar comisia ar fi trebuit să ofere un răspuns până la sfârşitul lunii octombrie.
Ce sume au cheltuit guvernele în total pe echipamente de protecţie, medicamente şi echipamente medicale nu se ştie. Suma de 21 miliarde de euro acoperă doar contractele disponibile în domeniul public.
În UE, numai Portugalia, Polonia, Lituania şi Slovenia au publicat toate contractele semnate de autorităţile publice.
Majoritatea ţărilor nu au făcut publice informaţiile privind preţurile plătite, argumentând că o astfel de dezvăluire ar submina negocierile.
Belgia, Olanda, Danemarca, împreună cu Elveţia şi Novergia din afara UE se remarcă drept „găuri negre“ din care lipseşte orice informaţie publică referitoare la astfel de contracte.
