Gheorghe Piperea: Obsesia vaccinării a ajuns, la noi, la un grad atât de mare al ridicolului, încât Arafat a ajuns să spună că medicamentele sunt cu mult mai toxice decât vaccinul – Europa News
RomaniaSanatate

Gheorghe Piperea: Obsesia vaccinării a ajuns, la noi, la un grad atât de mare al ridicolului, încât Arafat a ajuns să spună că medicamentele sunt cu mult mai toxice decât vaccinul

A supraviețui în cea mai „inteligentă” dintre lumi

(I)
România Nesupusă, status și direcții de acțiune* 
Echipa inițiatoare a grupului România Nesupusă este formată din 7 persoane, inclusiv eu; identitatea acestora poate fi ușor cunoscută, fiind pe grup informații transparente, asumate; suntem așa cum trebuie să fim, ca niște cărți deschise, fără nimic de ascuns. Obiectivele grupului sunt, de asemenea, publice, urmând a fi republicate pe platforma online a grupului, atunci când aceasta va fi gata (probabil, la jumătatea lui decembrie).
Este acum necesară cunoașterea efectivă, îndeaproape, a celor care vor să se implice în acțiunile grupului/platformei; sunt necesare spații închise/deschise, în București și în țară, unde să se poată organiza întruniri exploratorii, preparatorii și de strategie; sunt necesare scrisori de intenție și cv – uri, trimise pe adrese concrete de e-mail, pentru a întocmi listele cu cei care intenționează să se implice. Cei interesați îmi pot scrie în privat – le voi da aceste adrese.
Se va putea broda, astfel, o rețea de sens care să ne permită să ne organizăm, să colectăm idei și proiecte și să captăm interesul membrilor sau simpatizanților pentru a le canaliza energiile către acțiuni ale grupului/platformei. Rețeaua de sens va fi aptă să ne învețe și să ne antreneze pentru a rezista totalitarismului, pentru a lupta în vederea recăpătării drepturilor și a libertăților furate de o elită plutocrată și cleptocrată și pentru a găsi căile cele mai eficiente și rapide la o societate normală, nesupusă totalitar și nedezbinată prin ură, intoleranță, violență și suspiciune de rea-credință; in extremis și până la revenirea la o societate normală, grupul va putea schița tehnicile și instrumentele adecvate continuării vieții, în libertate, în condiții de egalitate de șanse și sub influența benefică, taumaturgică, a solidarității, frățietății și altruismului, dincolo de o societate a oamenilor „liberi”, determinați (sau „înțelept” povățuiți de magicienii tehnologici și de fuhrerii digitali care controlează resursele lumii de azi) să fie lupi pentru ceilalți oameni (homo homini lupus), aflați toți în război contra tuturor (bellum omnium contra omnes).
Se va putea crea și consolida identitatea de membru al grupului, prin embleme grafice și mesaje auditive, precum și (mai ales) prin tipărirea unor formulare de declarații pe propria răspundere că emitentul este un nesupus, care crede în libertate, rațiune, egalitate de șanse și în condiția umană sacrală, declarație andosată de alți doi nesupuși; de asemenea, se vor putea tipări certificate de nesupunere, ca reacție imună la abuz, dezinformare, minciună „nobilă”, dictatură și ilegitimitate a puterii. În competiția cu certificatele „verzi”, certificatele de nesupuși vor învinge, pentru că sunt dovezi ale imunității naturale la totalitarism.
Se va putea demara, de asemenea, experimentul economic și sociologic al trocului/barterului de produse/servicii și al paraleului, ca monedă de schimb a celor care au certificat/declarație de nesupuși; un prim pas va fi reuniunea de Sărbători, când ne vom putea întâlni, la 30 km sud de București, pentru a retrăi bucuria tradițiilor și a valorilor pământului și pentru a ne reaminti cum este să trăiești românește, liber și luminat de duhul Sărbătorilor de iarnă, un comportament interzis de tehnocrații progresiști și uitat de oamenii „nou-normali” (deveniți „liberi” să își deteste semenii și originile).
Acțiunile la care pot adera membrii grupului nu se limitează la procese contra autorităților și nici la obsesia (ne)vakseenării. În afară de faptul că vor fi identificate sau constituite ONG-uri care pot canaliza reclamanți și colecta finanțări pentru procese colective, se pot formula și petiții și plângeri la anumite autorități (cum ar fi, în plan național, ANPC, Consiliul Concurenței, ANAF, iar în plan european, la Ombudsmanul European sau la Comisia Europeană) pentru lipsa de calitate și de eficiență normal așteptată a vakseenurilor, a medicamentelor și a echipamentelor medicale, a serviciilor medicale sau de laborator, precum și pentru efectele secundare, adverse, ale acestora. De asemenea, fiscul, parchetul, poliția, comisiile parlamentare, Curtea de Conturi, Colegiul Medicilor sau al Farmaciștilor, Agenția Națională a Medicamentului, Agenția Națională de Integritate etc., vor putea fi sesizate pentru practica deja inveterată a ocolirii licitațiilor finanțate din bani publici, în favoarea negocierilor directe, a contractării de echipamente și servicii sanitare cu societăți de apartament sau care au alt obiect de activitate (iar nu comerțul cu produse/servicii sanitare), precum și pentru conflicte de interese, falsificarea diplomelor, frauda în domeniul autorizării etc.
Proiectele de legi propuse Parlamentului prin inițiativă legislativă cetățenească și listele de susținători pentru candidați la alegeri vor avea nevoie de semnături corecte, originale și suficient de multe pentru a respecta pragurile legale, ceea ce presupune o bună răspândire teritorială și o organizare pe noduri de comunicare.
*acesta este un rezumat stilizat al ceea ce am spus azi, la ora 9, pe feisbuc; textul are 6 pagini format A 4, astfel că o să îl împart în 3, în așa fel încât să poată fi parcurs cu mai multă ușurință
(II)
1. Legea certificatului verde obligatoriu pentru accesul la muncă, în spațiile publice comerciale și în instituțiile publice
În acest moment, proiectul de modificare a ordonanței de urgență prin care ex-guvernul Cîțu a încercat să implementeze Regulamentul (UE) 2021/953 este respins în Senat. Există informații publice din care rezultă că proiectul va fi rescris și pus pe rolul Camerei Deputaților curând. Principalele forțe politice au declarat public că legea este „prioritară” și că va intra în dezbatere de urgență în Parlament.
Legea este inutilă, întrucât Regulamentul este direct aplicabil în dreptul intern, numai că „autoritățile” naționale au vădita intenție de a strânge șurubul restricțiilor de drepturi și libertăți dincolo de cele deja operate de Regulament. Precizez că Regulamentul nu impune obligația vakseenării și nici nu intenționează să instituie restricții ale drepturilor omului și ale libertăților cetățenești, în special, dreptul la muncă, dreptul la consum, dreptul la inițiativă economică și libertatea de circulație sau de conștiință și auto-determinare.
Nu este cazul să disperăm. Nu încă. Nu acceptați deja postura de victimă. Nu vă lăsați intimidați, extrageți-vă la timp din groapa emoțională în care intenționat vă determină să vă afundați elitele cleptocrate ale României.
Această lege poate fi atacată la CCR cu sesizare de neconstituționalitate, înainte de promulgare (ex ante). Petenții pentru o astfel de sesizare pot fi un minim de 50 de deputați sau de 25 de senatori, precum și Avocatul Poporului.
Este nevoie de o campanie susținută de convingere a acestora să sesizeze CCR.
De asemenea, concedierea sau interzicerea accesului în instituții publice ori în spații comerciale pe motiv de lipsă a pașaportului sanitar pot fi contestate în instanță, unde pot fi ridicare excepții de neconstituționalitate. Pentru a fi mai convingătoare astfel de acțiuni, convingeți-vă să acționați, aliați-vă cu alții, în procese colective, duceți muncă de convingere a sindicatelor la care cotizați să acționeze, ba chiar încurajați-vă patronii să o facă.
Motivația sociologică și economică este existențială, atât pentru sindicate, cât și pentru patroni.
În lipsa unui număr de salariați care să reprezinte procente importante din total, o întreprindere poate intra în faliment, iar atingerea unui număr mic de salariați neutralizează sindicatul din întreprindere.
Cu titlu de motivație juridică, a se reține că această lege nu poate fi decât temporară, atât pentru că în acest fel ne obligă s-o categorisim art. 53 din Constituție, cât și pentru că Regulamentul (UE) 2021/953, pe care această lege viitoare ar trebui să îl implementeze în România, este el însuși temporar, fiind în vigoare doar până la anul, în 22 iunie 2022 urmând a expira.
2. Obsesia vakseenării
Dezastrul sanitar și umanitar în care suntem și ne afundăm nu este cauzat de populația reticentă la vakseenare. Comparativ cu țările UE, cauza dezastrului este evidentă, sare în ochi. În vreme ce în țările din Vestul UE sistemul sanitar a funcționat foarte aproape de normal, concentrarea pe lupta contra pandemiei gerând suplimentarea (iar nu închiderea) capacităților de tratare, medicamentele s-au găsit în farmacii, iar medicii de familie s-au implicat serios în prevenția și tratamentul în forme incipiente ale bolii. În România, lucrurile au stat exact pe dos. În ciuda celor 300 de miliarde de lei împrumutate de „autoritățile” noastre în timpul pandemiei, spitalele sunt „sufocate”, nu mai sunt paturi goale la ATI, medicii sunt extenuați etc. Totul este în acest hal pentru că au existat protocoale și instrucțiuni ilegale și nocive pentru sănătatea publică, iar sistemul medical a fost preluat ostil de birocrați, impostori cu pile și specialiști în epilare inghinală. Cauza dezastrului trebuie căutată în incompetența, frauda, hoția, corupția, conflictele de interese și favoritismele „autorităților” pandemice ale României, și nu în gradul redus de vakseenare (care, în sine, este un eșec al acestor atât de minunate și credibile „autorități”, iar nu o victorie a „antivaxerilor”).
Cel mai bun indicator al încrederii reduse a populației în sistemul sanitar este frica terifiantă a omului obișnuit de a ajunge la spital, instituție care s-a transformat, din loc al vindecării și al alinării suferințelor, în scenă permanentă a morții, „emoționant” prezentată la tv.
Aceleași medicamente care sunt recomandate de protocoalele și instrucțiunile sale „științifice” sunt toxice … Aceleași medicamente care sunt pe cale de a fi aprobate de autoritățile europene, ca mijloace eficiente de reducere a dimensiunilor pandemiei și a numărului cazurilor grave sau fatale sunt toxice … Ne putem întreba de ce mai sunt necesare medicamentele, de vreme ce putem merge direct la urgență, la ATI și, ulterior, într-o lume mai bună, în care nu mai este necesar să ascultăm de asemenea „inteligenți” care insistă în credința lor în „știință”…
De altfel, dacă vakseenul ar fi fost atât de incredibil de eficient, nu se vede de ce sunt necesare dozele a treia și a patra și de ce în prezent s-a instalat valul V al pandemiei, tocmai în țările cu acoperire vakseenală mare. Argumentul că numărul mare de infectări zilnice, raportat la cazurile grave sau fatale, ar arăta tocmai eficiența vakseenului, este pernicios, nu ține. Sistemul sanitar încă funcționează în acele țări, prevenția și tratamentul timpurii fiind posibile pentru că există medicamente în farmacii (de regulă, gratuite) și medici de familie implicați serios în lupta contra pandemiei. Nu există niciun motiv să credem că la noi ar fi la fel dacă am avea un mare grad de acoperire vakseenală. Dimpotrivă, la noi pandemia se va sfârși prin imunizare naturală în masă, iar acest lucru este un enorm păcat al „autorităților” noastre, pentru că a adus enorm de multă suferință și moarte. În plus, deoarece și în Vest „funcționează” cenzura și corupția și conflictele de interese, vakseenările nu sunt toate reale, iar testele nu sunt chiar fidele și revelatorii. Nu putem ști care este realitatea faptică a cifrelor – sigur că da, sunt mult mai credibile acolo decât la noi, dar totuși …
(III)
1. Voluntarismul discreționar al „autorităților” române 
Nietzsche s-ar fi bucurat să știe că, un stat european, la peste 120 de ani de când a scris „Stiința voiasă” și „Cum să filosofezi cu ciocanul”, îi urmează habotnic preceptele …
În România, credința că ceea ce spune „autoritatea” este bine și este sigur înlocuiește legea și permite ignorarea (sau chiar disprețuirea) hotărârilor judecătorești.
De 9 ori, sistemul judiciar român a anulat hotărâri ale guvernului de prelungire a stării de alertă, ceea ce înseamnă că, într-un stat de drept, unde puterile sunt separate și se echilibrează/sancționează reciproc, starea de alertă ar fi fost ilegală și nu ar mai fi putut continua. Dar nu suntem un stat de drept, în care legalitatea și morala să primeze voluntarismului autorităților și credinței habotnice a enoriașilor în „binele” și „siguranța” furnizate de zisele autorități.
Cu 3 săptămâni în urmă, guvernul Cîțu a fost demis, el nemaiavând competența sau căderea de a emite reglementări de genul celor care restrâng drepturile și libertățile cetățenești. Cu toate acestea, non-guvernul ex-premierului Cîțu continuă să emită hotărâri care afectează, restrâng sau chiar neutralizează drepturi și libertăți fundamentale, ca și când Constituția ar fi o simplă maculatură.
Suntem, în continuare, într-o ilegală stare de alertă. Or, starea de alertă este o situație oribilă de excepționalism juridic și economic unde nu există libertate economică și competiție, unde se fac contracte cu dedicație, fără licitație, unde se iau împrumuturi netransparente, la costuri astronomice, unde sunt ascultați cu religiozitate medici care sunt în conflicte de interese cu producătorii de medicamente care îi sponsorizează masiv, unde sunt plătiți enorm de mult medici care refuză să trateze pacienți, de frica de infectare sau din răzbunare pentru că nu se injectează cu serul minune, unde se fură, se dă și se ia mită, se face trafic de influență, totul sub acoperirea pâclei dese, impenetrabile, a stării de alertă. În starea de alertă ilegală în care ne afundăm, cenzura și încălcarea libertății de opinie sunt deja depășite ca intensitate de presiunea „specialiștilor” și a credincioșilor în știința oficială, canonică, de a sancționa orice dubiu, întrebare, trimitere la rapoarte științifice main-stream sau alternative, ca delict de opinie și lez-majestate. Pentru că gândim, în starea de alertă, suntem periculoși. Suntem delincvenți de opinie.
Sunt oameni, inclusiv cu notorietate și voce, care spun că nu e nevoie nici de lege, nici de judecători, care să ne spună când începe și când se termină pandemia. Legalitatea nu mai contează în fața pandemiei, zic ei (uitând că statul, oricând, poate să inventeze alte crize care să „justifice” derogarea de la lege și morală). Cum să mai conteze legea, morala și judecătorii altceva, când Arafat declară nonșalant, fără să îl demită nimeni în secunda doi, că „nu se oprește el din cauza Constituției”?
Că nu e vorba de pandemie, ci de lege, drepturi și libertăți, e mai puțin important pentru acești enoriași ai cultului „științei” canonice, oficiale, impusă prin protocoale paralele cu legea sau de-a dreptul ilegale. Că medicii s-ar putea descurca mult mai bine dacă nu i-ar pune în chingi Arafat (care, apropo, nici măcar nu e un medic cu o oarecare specialitate, ci un birocrat care ocupă de mai mult de 10 ani vreo 12 funcții de conducere în cadrul Statului român), iarăși, nu este prea important pentru zișii enoriași. Contează credința în „știință”. Care „știință” încă nu și-a dat seama dacă virusul este natural sau creat în laborator și nici dacă generează o boală respiratorie, circulatorie sau neurologică. Și nici dacă „imunizarea” artificială are sau nu eficiență științific probată (în acest sens, a se vedea principiul 10 din preambulul Regulamentului european privind green pass – ul, 2021/953).
Problema majoră pentru noi toți este că, de 20 de luni, Arafat (alături, desigur, de ceilalți mari specialiști în boli, Iohannis și Cîțu…) nu dă doi bani pe lege și judecători, totul fiindu-i pus la picioare, pentru a ne salva, iar noi tot în stare de dezastru sanitar am ajuns. În plus, cu fiecare nenorocire suplimentară de la tv, inclusiv incendiile de la ATI, smurdificatorul capătă și mai multă putere și pare și mai încântat și sigur pe el, ca și când s-ar hrăni cu nenorociri.
În baza acestui tip de credință care înlocuiește legea și necesitatea (opinio juris sive necessitatis), abuzurile și excesele nu numai că se țin lanț, dar au ajuns să frizeze chiar ridicolul.
Un ordin al Ministerului Educație impune ca nicio școală care nu probează că gradul de vaccinare a profesorilor este de minim 60% să nu se deschidă pentru cursuri fizice, ci să rămână online.
Nu este asta o condamnare la ratare pentru școlile din orașele mici sau de la țară, unde gradul de vaccinare este sub 20%, iar internetul este un lux?
Pe de altă parte, verificarea codului QR este dată în „competența” paznicilor, iar testele rapide, non-invazive (pe care s-a plătit un miliard de lei, unor firme de fashion și modelling …), pentru elevi vor fi făcute de profesori, noile asistente medicale …
Mai important este că acest ordin nu are absolut nicio bază legală, nefiind evocat nici în Legea nr.55/2020, nici în nenumăratele hg-uri emise pentru prelungirea stării de alertă…
De ce acceptăm această filosofare cu ciocanul?
Pentru că dictonul „crede și nu cerceta” a devenit obligatoriu. A nu-l respecta înseamnă dosar penal, deja…
2. Blocajul politic actual 
Există azi „șanse” ale unei alianțe politice de guvernare total contra naturii, transpartinice. Liderii celor două mari forțe politice trans au enunțat „principiul” guvernării stabile, pe următorii 7 ani, prin rotația premierilor …
Cele două mari forțe politice trans nu doar că vor pune laolaltă oamenii care păreau inamici ireductibili, care și-au făcut reciproc, în trecutul recent, plângeri penale, care si-au creat eterne dușmanii și adversități politice pe motiv de radicalizare anti-pesede sau anti-penele, dar par să aibă și intenția extrem de periculoasă pentru democrație și viitorul României de a elimina alegerile și alternativele politice în următorii 7 ani. Totul sub masca „responsabilității”, totul pentru siguranța noastră…
Cu toate acestea, democrația nu poate fi suspendată prin protocoale.
De altfel, reamintesc ceea ce am spus mereu în ultimele 20 de luni: totalitarismul nu se instaurează de pe o zi pe alta. Totalitarismul se instaurează pas cu pas.
Faptul că măsuri cu iz totalitar se iau și în Vest, în „țările ca afară”, este nu doar un clișeu care probează lenea gândirii, dar și o patetică scuză pentru nenorocirile care s-au întâmplat la noi sub masca măsurilor „europene”.
Este foarte probabil că vesticii nu mai au mirosul, văzul sau pipăitul antrenate pentru a sesiza totalitarismul, pentru că nu au mai avut astfel de experimente de peste 75 de ani.
Dar noi, aici, încă nu am uitat totalitarismul. Nu au trecut decât 32 de ani de la ultimul „nostru” totalitarism. Noi încă mai știm cum miroase și cum arată.
Este, de asemenea, foarte probabil că vesticii și-au putut forma în timp o încredere nestrămutată în autoritățile statelor lor, pentru că, foarte probabil, acele autorități nu i-au prea mințit și nu le-au înșelat așteptările. Dar, din această perspectivă, noi, aici, suntem milioane de Stan-Pățitul. Nu ne mai lăsăm ușor păcăliți. Nu ne mai ducem chiar așa rapid după fentă. Nu de alta, dar au fost enorm de multe fente.
Sper, totuși, ca acel minunat curent al „luptei” contra corupției, să nu ne fi făcut și pe noi să ne tocim vigilența și sentimentul libertății.
Citește și:  Înainte de vaccinul COVID, fiul ei era un sportiv sănătos – acum „abia merge”, spune mama
Tags

Articole similare

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close