După ce sancțiunile împotriva Rusiei au eșuat, Biden minte despre motivul pentru care le-a impus

În peste cincizeci de ani pe scena publică, bătrânul Joe Biden și-a făcut o reputație binemeritată de lipsă de onestitate, pe care a întărit-o recent în timp ce încerca să scape cu fața curată după ce Vladimir Putin a ignorat amenințările sale cu sancțiunile și a invadat Ucraina, analizează Robert Spencer într-un articol PJ Media.

Vedeți voi, sancțiunile erau menite să-l oprească pe Putin. Când nu au avut rezultatul scontat și întreaga lume a văzut asta, Biden nu a recunoscut, desigur, că a calculat greșit sau că l-a subestimat pe Putin. În schimb, și-a modificat pur și simplu povestea, cu aceeași nonșalanță pe care a manifestat-o ca tânăr student la Facultatea de Drept a Universității din Syracuse, când a plagiat un articol juridic. Probabil crede că nimeni nu observă.

Biden a subliniat că sancțiunile nu erau menite să-l împiedice pe Putin să invadeze Ucraina sau să-l determine să anuleze invazia. „Nimeni nu se aștepta ca sancțiunile să împiedice ceva“, a susținut el. „Ar putea dura până se văd efectele, și trebuie să dăm dovadă de fermitate, astfel încât el să știe ce urmează și poporul din Rusia să știe ce-a atras asupra lor, despre asta este vorba. Acest lucru va necesita timp, nu se va întâmpla… nu va spune ‘O, Doamne, urmează sancțiunile astea, mă voi retrage’“.

Să zicem, Joe, dar de ce nimeni din echipa ta nu pare să știe acest lucru? Acea renumită expertă în politică externă, Kamala Harris, te-a contrazis recent declarând:

„Scopul sancțiunilor a fost și continuă să fie unul de descurajare“. Ea a afirmat că aceasta era o „perspectivă împărtășită și de aliații noștri. Am convenit că aceste sancțiuni încă au un efect semnificativ în a-l determina pe Putin să renunțe, mai ales pentru că… încă sperăm, sincer, că există o cale diplomatică de a ieși din acest impas. Și în contextul faptului că acea cale este încă deschisă, deși devine tot mai îngustă – dar în contextul existenței unei posibile căi diplomatice, considerăm că efectul preventiv are potențial“.

Minunat, dar ori funcționează, ori nu, și de ce presupusul președinte și vicepreședintele au declarații contradictorii?

Harris nu a fost singura dintre oficialii lui Biden care să afirme că sancțiunile îl vor descuraja pe Putin să atace Ucraina. Pe 11 februarie – înainte să se transforme Canada într-un regim dictatorial timp de o săptămână și Putin să decidă că administrația de la Casa Albă era atât de slabă încât el putea să facă tot ce voia, practic – Jake Sullivan, consilierul pe probleme de securitate națională, a declarat că însuși Biden este încredințat de puterea sancțiunilor de a împiedica un atac.

„Președintele consideră că sancțiunile au ca scop descurajarea unui atac. Și pentru ca ele să aibă efect – pentru a împiedica trecerea la acțiune, trebuie să fie astfel configurate încât dacă Putin acționează, atunci să-l coste. Considerăm că aceasta este logica corectă, dar, la fel de important, credem că cel mai important lucru în ceea ce urmează să se întâmple în această criză, fie prin diplomație, fie ca urmare a acțiunii militare, este ca Occidentul să fie puternic, să fim uniți și determinați să acționăm în direcția aceluiași scop comun“.

Un înalt oficial al administrației Biden a repetat recent ideea: „Nu au un scop în sine. Sancțiunile sunt menite să servească unui obiectiv superior, adică să descurajeze și să prevină. Așadar, dorim să prevenim o invazie la scară largă a Ucrainei, care ar implica ocuparea marilor orașe, inclusiv capitala Kiev. Vrem să prevenim o suferință umană la scară largă, zeci de mii de vieți, poate, care s-ar putea pierde într-un conflict amplu. Și vrem să-l împiedicăm pe Putin să instaleze acolo un guvern marionetă, care să facă tot ce dictează el și anulează libertatea Ucrainei de a-și stabili propriul curs și de a-și alege propriul destin. Despre asta este vorba“. Adică despre aplicarea sancțiunilor.

Înainte de invazia lui Putin, Jen Psaki explica cele două scopuri ale sancțiunilor: „Unul este implementarea unor consecințe serioase pentru acțiunile care au fost deja întreprinse – mai precis, acțiunile din Donbas. În al doilea rând, da, încercarea de a-l descuraja să acționeze face parte din obiectivul nostru. Dacă el acționează, vom acționa și noi. Avem la dispoziție o gamă largă de măsuri. Am menționat câteva dintre potențialele… măsuri financiare pe care le-am putea lua și care ar putea avea impact asupra instituțiilor financiare. Acest lucru este foarte semnificativ și ar putea avea un impact foarte semnificativ, dar avem mult mai multe opțiuni în afară de asta, inclusiv controale la export“.

Deci sancțiunile previn, sau nu?

În mod clar, nu, altfel armata rusă nu ar fi la Kiev. Drept reacție la o nouă dovadă că a eșuat mizerabil ca președinte, și la fel și oamenii săi, Biden pur și simplu minte din nou. Este semnul distinctiv al președinției sale dezastruoase.

Traducere și adaptare
Tribuna.US