Orientul mijlociu

Cine sunt arabii israelieni, acești palestinieni din Israel?

Cetățeni israelieni din 1948, arabii israelieni reprezintă 20% din populația statului evreu, dar încă se confruntă cu discriminare. Violența din ultimele zile în orașe, unde au coabitat de zeci de ani cu israelienii evrei, busculează un echilibru fragil.

„Sunt un arab israelian, dar sunt și palestinian. Identitatea mea este dublă ”, explică Thabet Abu Rass. „Am pașaport israelian, dar jumătate din familia mea locuiește în Fâșia Gaza și rămân strâns legat de rudele mele”.

Locuind în apropierea orașului israelian Lod, unde lucrează, Thabet este directorul executiv al Abraham Initiatives, o organizație care promovează apropierea culturală între evrei și israelieni arabi și conduce o echipă provenind din ambele comunități.

La fel ca mulți arabi israelieni, palestinienii care au rămas pe pământurile lor când statul Israel a fost creat, în 1948, Thabet Abu Rass se între ciocan și nicovală, între identitatea sa, arabă și palestiniană, și cetățenia sa israeliană. Un sentiment de neliniște accentuat de izbucnirea violențelor din ultimele zile.

„Palestinieni de interior”, „arabi”: multitudinea de termeni folosiți pentru a se referi la arabii israelieni vorbește foarte mult despre complexitatea situației lor.

„Termenul „arabi israelieni” a devenit obișnuit, dar este folosit în primul rând de Israel”, a subliniază Agnès Levallois, vicepreședintele institutului francez Iremmo (Institutul pentru Cercetări și Studii Mediteraneene din Orientul Mijlociu) din Paris, scrie France 24.

Cercetătorul preferă să vorbească despre „palestinienii din Israel” pentru a se referi la arabii care dețin cetățenia israeliană și care trăiesc în Israel. „Au locuit pe aceste pământuri înainte de crearea Israelului și sunt palestinienii care au rămas pe aceste pământuri care a devenit israeliene în momentul primului război arabo-israelian, în 1948”.

„A vorbi despre arabii israelieni este un mod de a-i îneca în apartenența la o pretinsă națiune arabă și de a-i separa de palestinienii care locuiesc în Fâșia Gaza și Cisiordania. Chiar dacă unii dintre ei se disociază de palestinieni, preferând să trăiască în Israel, unde se bucură de mai multă libertate și posibilități”.

„O discriminare instituționalizată”

Arabii israelieni reprezintă astăzi mai mult de 20% din populația israeliană, adică oficial 1,8 milioane de cetățeni, descendenți ai celor 160.000 de palestinieni care au rămas în 1948. O mică minoritate dintre ei sunt druzi și creștini, majoritatea fiind musulmani.

„Sunt cetățeni israelieni pe deplin, egali în drepturi, cel puțin în principiu”, comentează Jean-Marc Liling, avocat franco-israelian care locuiește la Tel Aviv, specialist în societatea civilă israeliană și activist pentru pace.

„Trebuie recunoscut faptul că există o anumită discriminare instituționalizată, legată de lipsa definiției a «ceea ce este un stat evreu». Această țară continuă să-și pună probleme de identitate și, sub masca de a fi un stat evreu și democratic, se acordă preferință populației evreiești majoritare și există o oarecare discriminare vizavi de arabii israelieni”.

Care este statutul „arabilor israelieni”?

De multă vreme arabii israelieni au denunțat această discriminare: au dreptul la vot și 12 dintre ei sunt în Knesset, parlamentul israelian, din 120 de deputați. Dar, subliniază ei, nici un partid arab nu a participar vreodată la o coaliție guvernamentală.

Arabii israelieni plătesc impozite, beneficiază de avantaje sociale și pot accesa teoretic orice funcție. Dar, într-o hotărâre din iulie 2000, Curtea Supremă a recunoscut că minoritatea arabă a fost victima discriminării, în special în ceea ce privește angajarea.

Un alt exemplu: spre deosebire de restul populației, arabii israelieni nu sunt supuși serviciului militar, cu excepția druzilor. „Este un semn al unei chestiuni de neîncredere față de această comunitate. Poate părea anecdotic, dar este emblematic”, analizează Agnès Levallois. „Serviciul militar este simbolul apartenenței la o națiune”.

O clasă de mijloc care aspiră la egalitate

Una dintre problemele cele mai sensibile se referă la confiscarea pământului, autoritățile israeliene având mâna pe aproape tot pământul municipalităților arabe pentru a-i instala pe imigranți evrei.

Thabet Abu Rass regretă discriminarea legată de locuințe. „Clasa de mijloc arabă aspiră astăzi să trăiască într-o locuință de mai bună calitate. De exemplu, ei nu au acces la kibuț deoarece cererile trec printr-un „comitet special” care decide dacă este potrivit să locuiască cu evreii și care refuză în mod sistematic ”.

Toată aceste discriminări adunate zilnic îi fac pe arabii israelieni să nu se simtă egali cu un cetățean evreu israelian.

Pentru Jean-Marc Liling, percepția arabilor israelieni ca „cetățeni de mâna a doua” este accentuată și de discriminarea urbană. „O mare parte a populației arabe israeliene care locuiește la periferie nu are acces la aceeași calitate a serviciilor de stat”, subliniază el.

Autoare a unei cărți despre acest subiect, Agnès Levallois face aceeași observație: „Mijloacele economice eliberate de stat pentru dezvoltarea satelor în care locuiesc palestinianii israelieni nu sunt la înălțimea celor din orașele populate de evrei israelieni”.

Muezinul, prea zgomotos

În orașele mixte israeliene, unde violența dintre arabi și evrei a explodat în ultimele zile, „viața a fost destul de normală”, spune Thabet Abu Rass. La Lod, nu departe de Tel Aviv, „ultimele luni au fost marcate de o cooperare reală între locuitorii evrei și arabi ai orașului pentru a lupta împreună împotriva Covid-19”, relatează el.

Cu toate acestea, tensiunile erau deja resimțite. Directorul Abraham Initiatives dă vina pe răspândirea ideilor politice ale extremei drepte israeliene. În acest oraș industrial populat în procent de 40% de arabi – dintre care majoritatea sunt musulmani – primarul, spune Thabet Abu Rass, „a început să se plângă de volumul sonor al muezinului”. „A mers până acolo încât a intrat personal în moschee pentru a-i cere muezinului să-i cheme mai încet la rugăciune pe musulmani, în ciuda recomandărilor poliției, care i-a spus să nu facă asta”.

Acum, Thabet Abu Rass se teme pentru diversitatea Lod, unde cocktailurile Molotov și mașinile incendiate au punctat noi violențe,în ciuda asigurărilor date de autorități. „Situația este foarte periculoasă”, avertizează el, „poate duce la un război civil”.

SURSA: https://www.national.ro

Tags

Articole similare

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close